joi, 12 aprilie 2012

To be thankful for everything ...

Impresionanta reţetă de viaţă a unei supravieţuitoare a Holocaustului, în vîrstă de 108 ani.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Playful Parenting cu Otilia Mantelers

Dacă relaţia cu copilul tău trece uneori prin momente sau perioade tensionate, în care te simţi neputincios, sau dacă:
  • ai de-a face cu "tantrums"
  • simţi că s-a întîmplat ceva, în absenţa ta, despre care copilul tău nu vrea să vorbească dar care îl face să se simtă el neputincios sau stingher (de exemplu observi anumite schimbări de comportament de cînd merge la grădiniţă)
  • vrei să rezolvi/gestionezi (parte din) frustrările pricinuite de apariţia unui frate sau a unei surori - sau doar să le previi
  • copilul tău are spaime de care ai vrea să scape
  • ţi se pare că pierzi teren în favoarea colegilor de şcoală şi a influenţelor lor nocive şi superficiale
  • simţi că ai vrea să te apropii mai mult de copilul tău şi nu ştii cum
  • eşti foarte încîntat(ă) de calitatea timpului petrecut cu copilul/copiii tăi dar simţi că nu ţi-ar strica puţină varietate,

atunci cred că ţi-ar face mare plăcere cursul "Joc şi Emoţii" al Otiliei Mantelers. Următorul curs se va ţine începînd cu 12 aprilie, la Prăvălia Părinţilor a asociaţiei Naşte cum simţi. Mai multe detalii despre curs găsiţi aici.

Te asigur că nu vei regreta. Iar cea mai mare bucurie o să fie că o vei cunoaşte pe Otilia, care aplică atît de frumos principiile metodei Playful Parenting cu cei trei copii ai ei.

duminică, 1 aprilie 2012

Dorin Raducioiu

Domnul din imagine, pe numele lui Dorin Răducioiu, e proprietarul casei în care trebuia să ne mutăm noi vineri.
(foto - print screen din profilul public de pe Facebook)

Am bătut palma cu el pe 9 februarie. Pe 13 martie am fost din nou la Braşov ca să căutăm grădiniţă pentru copil şi ca să facem nişte măsurători prin casă. Pe 23 martie am dus un camion cu cărţile, mare parte din mobilă, haine, jucării, veselă, echipament sportiv etc, urmînd să ne mutăm şi noi, cu totul, pe 30 martie.
Pe 29 martie cînd, repet, cea mai mare parte din lucrurile noastre erau deja în casa lui şi noi stăteam cu restul casei împachetate, gata de plecare, domnul Răducioiu ne-a transmis, prin agenta imobiliară, că nu mai doreşte să ne închirieze casa.
N-a avut curajul să îi spună asta lui Gelu, direct, la telefon, şi nici să mai dea ochii cu el după aceea.

Am recuperat lucrurile, care sînt acum în casa unui prieten din Azuga.
Şi o luăm de la capăt, căutăm casă de închiriat în Braşov.

Din fericire, sîntem încă în casa noastră, din care nu ne dă nimeni afară.
Nu vreau să mă gîndesc cum ar fi fost dacă ar fi trebuit să fim de luni în Braşov sau dacă ar fi trebuit, la rîndul nostru, să eliberăm o casă închiriată.
Nu că domnul Răduciociu ar avea habar de asta, din punctul lui de vedere puteam fi pe drumuri acum.

Desigur, există lucruri mai rele pe lumea asta. La urma urmei sîntem sănătoşi şi ne iubim şi asta e cel mai important. Dar nu doresc nimănui să treacă prin asta şi cred că oamenii care fac aşa ceva, indiferent din ce motiv, trebuie, dacă nu pedepsiţi, cel puţin etichetaţi ca atare.

Prin urmare, a standing ovation for Mr. Răducioiu. Cu epitetele vă las pe voi.

Pentru cine are curiozitatea şi răbdarea să citească toată povestea, am scris-o aici.

Aventuri din Brasov

Hahaha, cea mai elaborată postare a mea de pînă acum: Cum am luat noi ŢEAPĂ de la un nene din Braşov.

Din motive pe care nu le voi enumera aici, dar printre care se numără şi calitatea oamenilor, am hotărît, la un moment dat, să ne mutăm în Braşov. Pentru că în August va apărea un nou membru al familiei, ne-am apucat din timp de treabă. Here goes:

9 februarie.
Ne ducem la Braşov să vizionăm case. Vedem vreo cinci, dintre care două ale domnului Dorin Răduciociu. Ni le prezintă soţia. Prima e casa în care stau domnul şi doamna Răducioiu şi cei trei copii ai lor. A doua, la cîteva case distanţă, e o casă nou terminată, cu mici finisaje de pus la punct, dar foarte aproape de finalizare. Uşor nedumeriţi, întrebăm pe care dintre ele vor, totuşi, s-o închirieze. Ne spun că pe prima - pe a doua au făcut-o sperial pentru ei - dar, dacă o preferăm pe a doua, e ok din punctul lor de vedere. Pentru că e nouă şi liberă, o alegem pe cea de-a doua.

10 februarie.
Ne întîlnim cu domnul R., în prezenţa agentului imobiliar, ca să discutăm detaliile. Îi spunem din start că ne place f mult casa, dar că sare de limita bugetului nostru cu 15%. Se gîndeşte puţin şi ne spune că e ok. N-a fost tîrguială, pur şi simplu i-am spus ce ne permitem noi. Apoi trecem la date concrete. Ne spune cam ce mai e de făcut în casă şi cînd estimează că va fi gata totul (2 săptămîni). Cădem de acord, ca să existe o marjă de eroare şi timp de pus totul la punct, să înceapă contractul de la 1 aprilie, dar să putem începe să aducem lucruri începînd cu 20 aprilie. Batem palma.
Nu pot să nu recunosc cît de plăcut am fost atunci impresionaţi de oamenii ăştia. Tineri, amabili, relaxaţi, înţelegători, o plăcere!

13 martie.
Ne ducem la Braşov ca să vizităm grădiniţe pentru A. şi ca să facem nişte măsurători prin casă. Ne mutăm într-o casă mai mare, aşa că va trebui să mai luăm nişte mobilă. Ne întîlnim cu domnul Răducioiu în oraş, la o cafea, ne dă cheile de la casă.
[Între timp, imediat după prima noastră deplasare la Braşov, s-a semnat contractul, a rămas ca domnul R. să-l înregistreze la Administraţia Financiară şi să ne dea exemplarul nostru, semnat şi înregistrat. I-am virat în cont garanţia, adică echivalentul unei luni de chirie, urmînd a-i plăti pînă la 1 aprilie chiria pe prima lună. Ne-a trimis pe mail planurile casei şi măsurători. Ne-a trimis poze cu bucătăria cînd a fost gata.]
G. îl roagă să grăbească lucrurile cu contractul (a trecut, totuşi, o lună), domnul R. se scuză că a fost foarte ocupat, contractul este semnat şi depus la Administraţie, doar că n-a mai apucat să-l şi ridice.
Măsurăm ce avem de măsurat, îi lăsăm cheile, ne întoarcem acasă.

19 martie.
Ne apucăm de treabă. Planul e să mergem pe 23 martie cu primul camion, să aranjăm acolo cît putem din lucrurile care nu sînt de primă necesitate, ca apoi pe 30 martie să mergem cu tot restul, să punem casa la punct tot weekendul şi să venim după copil şi căţel pe 2 aprilie.


vineri, 23 martie.
Pînă aici, totul decurge conform planului aşa că, după cîteva zile de împachetat, la început mai tacticos, mai în dorul lelii, apoi din ce în ce mai hotărît şi mai radical,


pe ultima sută de metri cu ajutor de la prieteni, vineri purcedem la drum cu toată mobila care nu e de strictă necesitate: biblioteca şi cărţile aferente, mare parte din haine, jucării, veselă, echipament sportiv şi tot soiul de alte mici sau mari obiecte care compun "posesiile" unei familii. Un camion întreg, da? Cu noi au venit, în afară de nenea cu camionul, doi prieteni care l-au ajutat pe G. să care mobila şi cutiile de la etajul 6 pînă jos şi s-o descarce, apoi, la Braşov.
La Braşov ne dă cheia doamna Răducioiu, domnul R. e plecat din ţară.
Sîntem puţin surprinşi de starea în care găsim casa, semn că nu comunicăm prea grozav cu domnul R. (În capul meu era că punem biblioteca la locul ei şi, pînă seara, în timp ce băieţii reasamblează restul de mobilier, eu pun şi cărţile la locul lor. Deh, am şi eu o grijă.) Dar în casă nu s-a făcut curăţenie, şi nici nu s-a mai întîmplat mare lucru de la ultima noastră vizită. Mă duc şi cumpăr cîteva produse de curăţenie şi, ca să profităm totuşi de timpul pe care-l mai aveam, băieţii asamblează rafturile de cărţi şi le ancorează în perete.Lăsăm casa plină de cutii şi plecăm, eu cu inima strînsă că nu ştiu cine-o să mai intre în casă pînă vinerea viitoare, cînd ajungem noi cu restul.

Îi lăsăm cheia doamnei R.

luni, 26 martie.
G. vorbeşte cu domnul Răducioiu şi îşi exprimă, îngrijorat, îndoiala că vor fi toate gata pînă vineri, cînd ajungem noi cu restul calabalîcului. Domnul R., vizibil iritat, îi răspunde că are oameni care se vor ocupa de toate acestea şi că e timp suficient să fie totul gata pînă la 1 aprilie, conform contractului. Care contract? A, ăla pe care a fost prea ocupat ca să-l recupereze de la Administraţia Financiară. Dar se va ocupa şi de asta.
marţi, 27 martie.
G. vorbeşte din nou cu domnul R. care îi spune că urmează să aibă seara o întîlnire cu toţi meşterii implicaţi şi că îl va suna după aceea ca să-i spună cînd e totul gata. Vine seara, trece seara, nu-l sună.
miercuri, 28 martie.
După ce aşteaptă în zadar telefonul domnului R. şi chiar îl sună, fără să i se răspundă, pe după amiază, G. e sunat de agenta imobiliară care s-a ocupat de închiriere, şi care îi spune că a fost sunată la rîndul ei de domnul R., care i s-a plîns că i-am dat găuri în pereţi (adică am fixat rafturile de cărţi, cum scriam mai sus). G. îi explică doamnei pentru ce erau găurile şi că nu concepem să lăsăm rafturile neancorate şi îi aminteşte de clauza din contractul pe care noi l-am semnat, prin care ne obligăm să lăsăm casa, la terminarea contractului, în aceeaşi stare în care am primit-o. De asemenea, îi explică agentei restul situaţiei şi o roagă să-i comunice domnului R. să îl sune sau să îi răspundă la telefon. Urmează schimburi de telefoane cu agenta, domnul Răducioiu nu îi mai răspunde nici ei. Spre seară, domnul R. îi trimite un sms agentei în care îi spune că e în spital din cauza unui picior luxat şi că o să-l sune pe G.
joi, 29 martie.
G. e anunţat, prin agenta imobiliară, că domnul Răducioiu nu mai doreşte să ne închirieze casa.
Face rost de camion şi, împreună cu doi prieteni, se duce la Braşov de unde recuperează toate lucrurile (sper) din casa R., pe care le duce la Azuga, la un prieten.

Acum am luat-o de la capăt, eu cu ceva mai multă burtă, amîndoi cu ceva mai puţin entuziasm. Din fericire, sănătoşi cu toţii şi cu aceiaşi prieteni buni alături, cărora le mulţumim.